Copiii au în ei gena fericirii şi a iubirii. Pentru ei, a iubi este foarte simplu. Eu, din copilarie îmi aduc aminte de lucruri frumoase, de oamenii frumoşi din jurul meu care au încercat să mă înveţe să devin un om bun. Care îmi spuneau, de când eram mic, că e bine să împart jucăriile şi cu alţi copii. Că e frumos să dăruiesc, fără să aştept neaparat să primesc ceva înapoi. Sunt oameni care au făcut din mine un copil fericit. Unul fără prea multe griji. Şi le mulţumesc mereu pentru asta. Pentru că am învăţat să mă joc, să îmi placă lucrurile frumoase, să nu îi judec pe oameni după cum sunt îmbrăcaţi, ci, mai degrabă, după sufletul pe care îl poţi descoperi dincolo de haina ponosită. Vreau să fiu copil şi să iubesc ca un copil.

Nu ştiam…că te doresc atât de mult, că te ador cu-aşa ardoare. Nu ştiam că te iubesc atât de mult, nu ştiam ca pot să spun…eşti tot ce port în mintea mea. Acum am înţeles…eşti tot ce pot iubii în viaţa mea. Abia acum cand ai închis o uşa-n urma ta am înţeles… că te iubesc. Aici şi acum am acceptat…să te iubesc.

Dragii mei, fără a ne renega emoţiile astfel date pe faţă, credeţi că putem să ne detaşam de aceste sentimente? Credeţi că putem să lasam deoparte iubirea şi să acceptam faptul că…eu am ales? Insă a accepta ceea ce nu putem schimba înseamna să accepţi iubirea aşa cum e ea, chiar dacă este în suferinţă. Însă viaţa, dragii mei, ne încearcă, reamintindu-ne că iubirea ca şi fericirea este foarte nestatornică. Lucru de fapt incontestabil. Însa atunci ce sa ne aşteptam de la ea? Am putea trăi oare toată viaţa nefericiţi cu gândul la exprienţele dureroase pe care viaţa ni le scoate în cale? Cu siguranţă, nu. Nu, pentru că ştim, că după furtună vor veni zile mai bune, zile în care vom gasi şi puţină fericire.

A gusta din iubire înseamnă să guşti din fericire, în forma ei cea mai pura.

Fiecare ne cunoaştem pe noi înşine. În fiecare din noi sunt anumite părţi pe care alţii nu le cunosc. Dar tu însuţi le cunoşti până în profunzimea sufletului şi ştii exact cum eşti.

Dragii mei, omului i se dă o stranie libertate. Deci… iubeşte şi fă ce vrei. Dar greu se poate trăi cu această libertate. În plus, când ai atins-o, trebuie să ţii cont de ceilalţi, de lumea din jurul tău. Libertatea ta să nu tulbure viaţa nimănui. Căci viaţă liberă nu prea există.

Insă tu eşti viaţă. În jurul tău este viaţă. Tu trebuie să fii deschis spre viaţă, spre iubire, să percepi viaţa şi să comunici cu ea. Să trăieşti şi să iubeşti, ca şi cum nu ai suferit vreodată. Totuşi, care dintre noi reuşeşte să simtă viaţa lângă el? Că, de fapt, să fim sinceri, suntem singuri. Câteodată ai chiar sentimentul că eşti singur în tot universal. Şi cu cât sunt mai mulţi lângă tine, cu atât te simţi mai singur.